Ai avut vreodată sentimentul că trăiești o viață care nu ți se potrivește? Că ai nevoie de o schimbare?
Fiindcă vorbim mult despre asta, mai ales în perioada asta, cu alegerile. Dar când e să facem noi o schimbare în viața noastră așteptăm … fundul sacului de obicei.
La 27 de ani am făcut o schimbare majoră în viața mea și mi-a fost greu să o fac dar fost de super succes. Acum, la aproape 40 simt din nou o dorința puternică de o schimbare dar având familie … mă cam cac pe mine de frică :)
Știi vocea aia din capul tău? Intuiția, cum îi mai spunem. Aia care îți spune uneori să stai departe de o anumită persoană sau să mergi neapărat la un eveniment că o să ai ceva de câștigat de acolo? Sau care îți spune să îți iei bilete la stand-up cu Alex Mocanu fiindcă sunt cele mai bune show-uri?AIA! Vocea aia îmi spune mie de ceva vreme că ceva nu e bine. Că mediul în care îmi petrec timpul nu îmi face bine … Că nu fac ceva conform cu valorile mele … Nu știu exact. Îmi zice să schimb ceva.
Am simțit prima dată impulsul ăsta când aveam 27 de ani și m-am dus cu capul înainte. Încă locuiam cu ai mei, eram într-o relație care nu ducea nicăieri și îmi petreceam mult din timpul liber fumând iarbă cu băieții, prin cartier și inventând combinații de mâncare gen gorgonzola învelită în șorici. Atunci am început să citesc. Nu obișnuiam să citesc până atunci iar de atunci cred că am sărit de 100 de cărți citite. Ce s-a întâmplat? Am descoperit non-ficțiunea. Am descoperit informație în cărți. Mentori în autori. Mi-a deschis mintea către o altă lume care nu știam că există. Lumea dezvoltării personale. Și m-am dus cu capul înainte. Am renunțat la mai toți prietenii mei de atunci ca să nu mai simt impulsul de a fuma. M-am despărțit de iubita mea de atunci, după 7 ani de relație și am început să citesc o grămadă. E greu să renunți la tot deodată dar eram cumva la fundul sacului, nu aveam nimic de pierdut. Deja locuiam cu părinții la 27 de ani, eram sărac și fumam iarbă prin cartier.
Au fost atunci niște urmări incredibile. Am întâlnit-o în scurt timp pe Andreea, soția mea, o femeie care părea dintr-un vis. Ne-am mutat împreună imediat deci am plecat de la ai mei. Și am început să iau în serios treaba asta cu stand-up comedy. Până atunci era ca un hobby așa dar, cu nou descoperita mea putere am zis că poate chiar aș putea face o carieră din asta. Încă nu mi-e clar dacă am reușit :)
Cu fumatul nu am avut așa de mult succes fiindcă, deși nu mă mai vedeam cu băieții mei să fumăm, am dat de anturaje noi de fumători și mi-a mai luat câțiva ani și câteva depresii ca să reușesc să renunț complet 🤦♂️
Per total însă, renunțarea m-a dus clar la un nivel mai înalt. M-am aruncat într-un hău sperând că o să fie bine și chiar a fost. Iar acum simt că ar fi cazul să mai urc o treaptă. Să mă mai arunc odată în hău dar având aproape 40 de ani și o familie asta sună mult mai înspăimântător.
Am tot auzit citatul "Your new life is going to cost you your old one" - Brianna Wiest (Tu esti muntele). E și în religie conceptul ăsta. Ceva de genul "Trebuie să mori ca să poți învia". Ideea că nu poți avea o viață nouă fără să renunți la cea veche. Dacă ai primi o ofertă pentru un job nou, pe care ți-l dorești dar nu ai vrea să renunți la cel vechi fiindcă îți plac colegii; cât de mult ai putea să ții două job-uri fără să afectezi negativ alte aspecte ale vieții? Probabil destul de puțin.
De aia se și numește SCHIMBARE. Că schimbi CEVA cu ALTCEVA.
Din păcate, cel mai puternic impuls pentru schimbare e fundul sacului. Nu trebuie să fie așa dar cam așa se întâmplă.
Eu l-am atins în 2023:
Treceam printr-un burnout care părea să nu se mai termine. Cu Andreea nu prea mă mai înțelegeam, plutea cumva în aer ideea divorțului. Am vorbit ulterior de faptul că amândoi ne-am căutat chirie să ne mutăm dar nici unul nu a avut curaj să o facă. Asta și fiindcă e greu sa iei decizia asta când ai un copil dar și fiindcă noi ne-am iubit și apreciat tot timpul unul pe celălalt. Și când nu o suportam realizam că e o femeie minunată și că ar fi nasol să o pierd.
Tocmai reîncepusem să merg în turneu calumea, după perioada pandemiei și m-a lovit realizarea că nu prea se mai vând bilete la show-urile mele ca înainte. Iar în București nu prea mă înțelegeam cu Narcisa, managerul de la Club 99 și nu aveam nici acolo câte show-uri îmi doream. Credeam că merit mai mult dar nu puneam în balanță și ce ofer eu.
Unde mai pui că se terminau și banii. Andreea nu lucra în perioada aia iar eu simțeam presiunea de a întreține familia și panica de a rămâne fără bani.
Am avut atunci un moment de disperare … și claritate cumva. Am realizat că nu pot să schimb nimic în ceea ce îi privește pe ceilalți. Nu am cum să schimb modul în care mă vede Andreea pe mine ca tată sau ca soț. Sau modul în care mă văd managerii cluburilor de comedie, ca comediant. Clar nu am cum să schimb faptul că nu se vând bilete decât cu un plan pe termen lung. Tot ce pot schimba e la mine.
Știu … ai auzit de 100 de ori clișeul ăsta: "schimbarea începe cu tine", "fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume", etc. dar se pare că totuși nu învățăm nimic din clișeele astea.
M-am hotărât să fac cele mai simple lucruri. Să fac ceva cu corpul și cu mintea mea. Pentru mine a fost să merg la sală și sa meditez. Am făcut un abonament la World Class și am început un curs de Meditație Transcedentală. Cursul de meditație a fost o idee foarte bună fiindcă am luat contact cu oameni noi. Nu realizam dar mă simțeam super singur. Iar sala m-a apropiat de un prieten drag care m-a ajutat cu antrenamentele și mentalitatea dar mi-a și amintit că sunt puternic și bun când eu nu mai credeam asta despre mine.
Un an de zile mai târziu mă ținusem de treabă calumea. Am meditat în fiecare zi cu 2 sau 3 excepții și am fost la sală de 3-5 ori pe săptămână, tot așa, cu mici excepții. ȘI TOT NU ERAM BINE 😅
Te-ai aștepta că după un an de sănătate să fiu bine dar nuuuu. Eram mai bine dar tot erau probleme acasă și tot câștigam mai puțin decât cheltuiam.
Am mai avut nevoie de vreo 6 sau 8 luni ca să ajung într-un punct ok, din care să încep să clădesc. Atât de în groapă eram. Și nici măcar nu conștientizam cât de rău era. Doar că nu eram bine. Sunt sigur că sunt muuulți oameni care trăiesc așa, cu senzațiile alea nasoale și pur și simplu s-au obișnuit. O parte a schimbării mele e că vreau să ajut și eu la a împrăștia vorba că nu trebuie să trăiască oamenii așa. Toți putem mai mult! Toți putem să fim fericiți. Și, apropos de clișee, o viață avem, de ce să nu ne bucurăm de ea.
Eu când am început să scriu textele astea care vor deveni articole și episoade de podcast (vezi pe canalul meu de Youtube sau Spotify), credeam că atunci a început schimbarea. Când m-am așezat să fac un plan pentru această schimbare. Cu timpul însă, scriind, mi-am amintit că, de fapt impulsul schimbării a venit atunci, când am simțit fundul sacului.
Am găsit texte scrise și în momentele alea nasoale. O să le public și pe ele când o să mă simt pregătit. Poți să te abonezi la newsletter dacă vrei să primești ideile astea în formă mai scurtă sau să te anunț când public ceva nou.
Am început să observ o temă comună în discuții cu mai mulți oameni. Vrem să ne schimbăm. Schimbare radicală. Oameni care își schimbă cariera cu totul. Sau iau super în serios ceva, gen familia sau o pasiune. Oameni care se mută înapoi la părinți, în localitatea în care au crescut și o iau de la zero. Atât oameni care au încercat ceva, au eșuat și a trebuit să o ia de la zero, cât și oameni care au reușit dar nu se simt împliniți și caută noi începuturi.
Probabil pentru că pe la vârsta asta, 30-40, mulți dintre noi am bifat niște căsuțe pe care le aveam ca scopuri în viață. Gen să ne luăm o casă, să avem un job bine plătit, o familie… Și nu a venit împlinirea pe care o așteptam. Fiindcă astea, de multe ori, sunt scopuri ale altor oameni. Niște părinți care n-au avut educație și ne-au spus să facem multă școală ca să fim bine. Oameni care n-au avut niciodată bani și ne-au spus că dacă o să avem bani, o să fim fericiți. Asta sună stupid. Probabil nu ți-a vorbit nimeni nici ție despre fericire sau cum să te simți bine cu viața ta.
De aia cred că e grea schimbarea. Fiindcă se întâmplă leeent. După cum am văzut pe propria piele. Îți trebuie muuultăăă răbdareee. Cine naibii are răbdare în era noastră?! Nici nu cred că a citit cineva textul ăsta până aici, nu știu de ce continui să scriu 🙂
Știi că se spune că jumătate din ce se învață la medicină se va dovedi ori că e fals total, ori că nu mai e de actualitate la doar 5 ani după terminarea facultății? Atât de repede se schimbă lucrurile în viețile noastre și atât de greu e să schimbi un sistem complex și de multe ori învechit.
Că tot a fost acum faza cu alegerile. Dacă e să fi fost cu toții de acord cu un lucru a fost că vrem o schimbare. Dar noi și când vrem schimbare, o vrem mâine. Nu avem răbdare. Dacă România ar fi condusă de oamenii perfecți, prin absurd, viața ta tot nu ar fi bună mâine, nu? Oamenii ăia ar crea niște sisteme care ar pune în mișcare niște rotițe care ar duce la niște schimbări peste câțiva ani.
Dorința asta de schimbare rapidă e ca și cum ai merge la sală ca să te umfli, nu ai avea răbdare și ai începe să iei steroizi. Ca să crești odată! Lucru care duce la atingerea obiectivului dar și la distrugerea sistemului.
Eu am realizat că nu prea știm ce vrem. Discut destul de mult cu oameni. Am tot mers în turneu și am stat de vorbă cu oameni, de toate felurile. Fie că sunt oameni care spun clar că nu știu ce vor, fie că sunt oameni care spun că își doresc niște chestii generice, gen vacanțe, casa mea, relație … e clar că nu prea ne luăm timpul necesar să ne gândim la ce ne dorim. Ca la toate alea, așteptăm să ne spună alții ce ne dorim noi. Și apoi tot alții să ne și ofere.
Obișnuiam să cred că știu ce vreau. Am norocul să am o carieră artistică, deci îmi place să fac stand-up și câștig bani făcând stand-up deci vreau să fac mai mult stand-up ca să fac mai mulți bani ca să fiu fericit. Asta, cel puțin pentru mine, a dus la un mare burnout.
Ai fi surprins, dar o carieră artistică nu e foarte diferită de una corporate.
Care e primul pas? Aș vrea să îți dau 7 pași pentru a obține ce îți dorești, dar nu știu care sunt. Ce știu e că primul pas e să te hotărăști cum vrei să arate viața ta. Sau, dacă îți e greu așa, un prim exercițiu, mai ușor, ar fi să te gândești cum NU vrei să arate viața ta.
Iar eu asta fac acum. Mă așez cât pot de des cu o foaie și un pix și scriu. Scriu despre orice. Îmi pun întrebări, îmi fac planuri. Folosesc jurnalul ăsta ca pe un prieten, terapeut sau partener de business. Acum s-a mai popularizat ideea de journaling, înainte mi-ar fi fost rușine să spun băieților că am un jurnal 🙂
Dacă te întrebi încontinuu „cum fac bani”, de exemplu, și cauți pe Google „how to make money”, există literalmente o carte care se numește „I will teach you to be rich”. Tradusă în română: „Cum se fac banii”. Dacă citești o carte de educație financiară clar nu devii bogat dar ești cu un pas în fața unuia care așteaptă să vină banii de undeva. Să primească o mărire de salariu fără să facă nimic în plus. Ca să nu mai zic de cei care cred că o să îmbogățească câștigând la pariuri sau loto.
Relația mea cu Andreea nu numai că s-a îmbunătățit doar fiindcă am lucrat la mine dar acum stăm împreună și vorbim despre ce ne dorim. În diferite aspecte ale vieții noastre; financiar, ca relație, ca părinți, etc. După 10 ani de relație vorbim despre ce ne dorim! Ca să vezi ce varză suntem. Nici măcar nu prea știm exact ce facem dar e minunat să stăm, o dată pe săptămână și să visăm. Să facem un plan care clar n-o să ne iasă dar o să îl modificăm pe parcurs. Momentan e important să comunicăm și să căutăm ce ne dorim cu adevărat. Atât împreună cât și individual.
Îți recomand din tot sufletul să ții un jurnal. Sunt multe practici pentru a scrie în jurnal, caută „journaling” pe YouTube. Stai și scrie pentru ce ești recunoscător. Ce îți dorești și cum ai putea să aduci acel lucru sau experiență în viața ta. Ce simți că greșești și cum ai putea să nu mai repeți asta în viitor.
Și, foarte important, stai cu partenerul tău și vorbiți despre ce vă doriți în viață. Nu doar o dată, săptămânal. Fiindcă oamenii se schimbă, și când nu vorbim despre asta, trec anii și ne trezim că suntem doi necunoscuți. Și că „de ce nu vrea asta să facă cum vreau eu?!” Pentru că nu i-ai spus niciodată clar ce îți dorești tu! Cel mai probabil nici tu nu știi.
Iar dacă dorința ta cea mai mare e să ai un comediant ca prezentator la evenimentul tău sau al companiei tale, sau poate un moment de stand-up, scrie-mi la contact@alexmocanu.ro. Mi-ar plăcea să facem un eveniment frumos împreună.
Sărutmâna că ai citit! 🙏
Ești tare!
I mean it!
Zi bună,
Alex
Thank you for subscribing!
Have a great day!