Pot să te sun?

Are viața un talent extraordinar de a mă pune în situația oamenilor pe care îi judec. Doar doar o să învăț odată să tac din gură și să accept lucrurile așa cum sunt. 

Am avut la un moment dat o frustrare legată de cum folosim noi telefoanele când vine vorba de apeluri și mesaje. Că nici nu știu de ce mai numim dispozitivele astea din buzunarele noastre telefoane. Că numai telefoane nu mai sunt. 

Gary Gulman spunea într-o glumă: 'Telefonul e doar o aplicație rar folosită de pe telefonul meu'

În ultimii ani mă găsesc tot mai des de o parte și de cealalta a mesajului 'pot să te sun?'. A început să se trezească o frustrare când am sunat un prieten și mi-a spus că ‘nu dau și eu un mesaj, sun așa direct?!’ . Am făcut un pic de caterincă dar l-am înțeles, e mai tânăr și tinerii nu sunt obișnuiți să vorbească unii cu alții pe gură. Cine știe, poate nu avea vocea încălzită și a trebuit să facă vocalize ca să se pregătească să răspundă la telefon. În perioada următoare s-a tot întâmplat asta și cu alți oameni. Până când am realizat că încep aproape toate conversațiile telefonice cu ‘Iartă-mă! te deranjez? E ok să te țin un pic la telefon?’. Fiecare apel era cu panică. 'Dacă deranjez? Poate era mai bine doar să îi scriu'. Doar că mie îmi place mai degraba să te aud, să vorbesc efectiv cu tine, dacă îmi ești drag. E prea impersonal pentru mine să îți scriu, fără să te aud.

Bineînțeles că mi-am luat frustrarea și am dus-o pe scenă, să mă plâng și în fața unor necunoscuți, ca un fătălău, ceea ce uneori și suntem, noi comedianții.

Păi plm, te deranjez dacă îți dau un telefon?! De aia nu mai comunicăm între noi deloc. Trebuie întâi să îți dau mesaj să vad dacă Măria Sa, Regele acceptă apeluri?! Mi se pare cel mai dificil mod de a comunica. Dacă eu vreau să vorbesc ceva cu tine ACUM și îți scriu pe whatsapp dacă e ok să te sun iar tu vezi mesajul de la mine peste o oră? Îmi spui ‘da, sună-ma’ doar că nu mai pot vorbi eu acum și îți răspund că te sun mai încolo. Dar mai încolo din nou nu e ok să te sun pur și simplu că nu mai știu dacă poți vorbi. Ce sistem e ăsta?! S-a întâmplat de câteva ori să renunț efectiv la apelul ăla. Și la prietenul ăla. Știi cum ai putea să îmi comunici că nu poți vorbi când te sun? ÎMI RESPINGI APELUL! Și eu, cu mintea mea nu foarte perspicace, o să adun 2 cu 2 și o să aștept să revii tu cu un telefon când vei putea vorbi. I know, mind blowing 🤯

Ha ha ha, s-a râs în capul meu dar la show-uri nu prea.

Da' ce crezi, că m-a lăsat viața doar cu o încercare eșuată de glumă? Nuu! A trebuit să îmi dea o lecție ca să nu mai judec ampulea. 

Fix în perioada în care mă plângeam de situația asta, de tinerii care ‘vai, nu mai suporta să îi derenjez cu un apel’, mi s-a întâmplat să primesc câteva apeluri video. De la prieteni sau mai ales rude, care vor să mă vadă, nu doar să mă audă. Că e impersonal pentru ei să nu mă vadă, doar să mă audă. Două apeluri video mi-au trebuit ca să înțeleg cum se simt ăștia deranjați că îi sun fără să le dau mesaj înainte. Apelul video neanuțat este efectiv violarea intimității. Dacă mă suni la telefon și nu sunt pregătit de vorbă o mai rezolv. Pot să îmi dreg vocea un pic până să răspund. Pot să mă prefac că nu dormeam deși e clar că dormeam. Mă mai prefac uneori că fac sex și nu pot vorbi. În general, când mă sună soția fac asta. Dar dacă mă suni cu video … pfff. Dacă chiar m-ai trezit din somn pot să îmi dreg vocea dar față aia plină de cute de la pernă nu pot să o mai dreg. De multe ori, ca să răspund la un apel video trebuie chiar să mă îmbrac, dacă sunt acasă. Sau la birou. Sau la Biserică, uneori. Nu mai zic să suni o fată cu apel video. Nici dacă aș avea să îi arăt cel mai tare lucru din lume, n-aș suna-o direct video. Mă gândesc că o să fie cel puțin un moment în care o trimit direct la machiaj cu apelul ăla. Parcă și văd clip pe youtube: '10 second video call make-up tutorial'

Fac o paranteză. Știți clipurile cu make-up, în care tipa explică ce o să facă iar apoi restul clipului e cu ea realizând machiajul pe repede înainte? Mi se pare că alea nu sunt pentru alte fete care vor să învețe cum să se machieze. Sunt pentru bărbați traumatizați care au fantezia de a vedea o femeie care se machiază super repede.

Acum înțeleg. Comunicarea se schimbă. Ca toate alea. Iar eu și alții din generația mea ținem la apelul telefonic fiindcă a însemnat ceva când eram noi tineri. Au început să fie accesibile și populare telefoanele mobile când eram noi tineri. Și ce jmekerie era să vorbim la telefon la începutul anilor 2000. Era și scump să vorbești la telefon. Era un lux dacă poți să crezi. Încă mai aveam telefoane fixe în case. Vorbeam o grămadă la telefon în weekend că era mai ieftin. Vorbeam la 3 secunde. Astea-s referințe pentru milenialii mei. La un moment dat erau gratis primele 3 secunde dintr-un apel. Apoi se plătea. Și noi ne sunam, spuneam două, trei cuvinte și inchideam. Apoi sunam din nou și spuneam două, trei cuvinte. Și tot așa până când transmiteam ce voiam. Iar când închideam telefonul și vedeam că a durat apelul peste 3 secunde înnebuneam. 'Mă omoară mama!'. Nu era chiar atât de scump dar ei ne luau telefoane să ne verifice ei nu să vrăjim noi fete cu 250 de apeluri de câte 3 secunde. Iar mesajele erau atât de greu de scris, pe telefoanele alea vechi, cu tastatură, că nu prea le foloseam.

Sunt sigur că peste 10 ani o să fie oameni frustrați de faptul că nu se mai dau mesaje text ca pe vremea lor. 'Ăștia tineri trimit doar gânduri prin realitatea aia virtuală a lor, nu mai comunică calumea'. Sau cine știe, poate o să învățăm să ne acceptăm unii pe alții. Și am fi fericiți. Și ar trebui să îmi găsesc o altă carieră că nu o să mai existe comedie.

Pace și dragoste!

Alex

Resurse:

Clipul lui Gary Gulman cu telefoanele și alte frustrări vizavi de generația asta. Foarte bun!